Reacție oficială

Este dureros să vezi violență între copii. Și este cu atât mai greu de dus atunci când agresiunea este filmată și ajunge online, unde rana nu se mai închide, ci se redeschide de fiecare dată când cineva privește, comentează sau distribuie. Asta ne arată cât de mult contează prezența adulților în viața copiilor – acasă, la școală, între prieteni și în mediul online.
Vreau să subliniez un lucru esențial: și copiii care au aplicat violența sunt, la rândul lor, copii.

Comportamentele violente nu apar din senin. Ele sunt, de cele mai multe ori, expresia unor probleme nerezolvate, a violenței văzute sau trăite, a lipsei de sprijin și ghidare. Acești copii au nevoie de intervenție psihologică, de corectare și responsabilizare, nu doar de etichetare. Fără intervenție timpurie, ciclul violenței se repetă.

Mă adresez, cu toată responsabilitatea, părinților și adulților care cresc copii: bătaia nu educă. Pumnul, palma, umilirea sau frica nu educă. Copiii învață relațiile din ceea ce văd și trăiesc acasă. Violența transmisă ca „metodă de disciplină” se întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva altor copii.

Fac, totodată, un apel public către formatorii de opinie, instituțiile media și site-urile de știri: vă rog să nu transformați acest caz într-un subiect de senzație și să nu publicați imagini, cadre sau informații care pot duce la identificarea copiilor implicați în acest caz. 

Expunerea publică amplifică trauma, produce revictimizare și afectează grav procesul de recuperare. Protejarea copilului trebuie să fie prioritatea noastră comună, dincolo de audiență și clickuri.

Prevenirea violenței nu este un drum ușor și nu se face peste noapte. Ea presupune educație, intervenții timpurii, resurse și oameni bine pregătiți. Mai ales, presupune o schimbare de mentalitate pe care avem responsabilitatea să o construim împreună, pas cu pas.

Este important de știut că atunci când un copil trece prin abuz, adesea rămâne tăcut — din frică, neîncredere sau pur și simplu pentru că nu știe cum să vorbească. Nu-l trata ca pe un invizibil. Observă semnele. Raportează.

Cere ajutorul unui specialist în protecția drepturilor copilului/ asistent social comunitar, medic, profesor/educator, psiholog, primar.

Apelează Telefonul Copilului 116111 pentru informare, consultare, și referire. În caz de pericol imediat, sună la 112.

Viorica Țîmbalari, Directoare generală
Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie (ANPCV)